Mulți îmi scriu în privat și mă roagă să fie pomeniți, unii pentru izbăvire de vrăji și farmece, alții pentru ajutor la examene, unii pentru a avea copii sau ajutor în călătorie, înțelegere și dragoste în căsniciile lor. Preotul se roagă, pomenește uneori mii de nume, dar nu poate nimic dacă nu este însoțit în această jertfă și de cel care o cere.
Degeaba lăsați un pomelnic dacă nu faceți tot ce puteți participând și frațiile voastre în această osteneală, luptă. Nu este suficient să pasați toată responsabilitatea pe preot, el nu este vraci, magician, ci un împreună rugător cu credincioșii. Uneori rugăciunea se împlinește și îl ridicăm în slăvi pe preot , alteori nu primim răspunsul imediat și începem să îl ocărâm, să ne îndoim de harul său. Dar noi nu jertfim nici măcar un ceas pentru problemele noastre, nu ne spovedim și împărtășim, nu mergem la biserică, nu postim, judecăm, înjurăm.
Nu alergăm la Dumnezeu doar să cerem, mergem să și mulțumim, ne facem timp și când nu ne apasă nici o problemă. Biserica înseamnă mai întâi corabia care ne mânuiește, nu neapărat un loc magic care ne îndeplinește dorințele în termenii noștri!
